La ghiseul cu functionari

Bonuri-ordine-inmatriculari

La ghiseele institutiilor de stat as pune pe pereti informatii pentru cetateni. Nu am zis nimic despre site ul official care ar trebui sa ofere toate informatiile clar si up datate.

Panouri cu afise pentru barbati si pentru “ blonde”. In limba romana.

Noroc ca exista birouri de info. Pacat ca sunt oameni carora le lipsesc skillurile de comunicare. Tu intrebi una si ei raspund cu “ da de ce tipati la mine?“ O fi vreo tactica de relaxare ceva, ca pe mine ma bufnit rasul. Imi inchipuiam ca nu are iubita care sa ridice tonul sau mama lui a fost foarte zen.

Dar sa apreciem si lucrurile bune: automatul de bonuri de ordine.  Veneau barbatii, clic pe ecran si se elibera hartia. Veneau femeile, clic , clic, clic nu merge- ma mut la alt aparat. Ziceti la “ blonde” ca trebe sa apese pe spatiul unde -I musai sa scrie numele ca altfel “ nu scrie masina”.

Iasa bonu’: urmariti ghiseele cu nr. 23, 35, 78,56,78; persoane  inainte dvs: 76.  Deci pot pleca in concediu.  Ma asez pe un scaun si admiram flora si fauna din jur. Fix in fata mea un rezolvator de hartogaraie.  Ma uitam fix la el si zambeam. Oameni buni, rar mi-a fost dat sa vad un zambet atat de luminos. Omul ala degaja o stare de calm si o lipsa de stres incredibile. Sansele ca bonul din mana mea sa se pupe cu fix ghiseul acela erau loterie. Si am continuat sa ma uit. La un moment dat apasa pe buton pentru numarul urmator . Si asteapta. Si eu continuam sa ma uit. Intr-o milifractiune de secunda observ ca imi face semn sa ma apropii. Noroc ca stau bine cu reflexele si intr-o clipa m-am ridicat inaintand spre el. In 4 metri si 18 pasi am avut timp sa ma gandesc ca poate mi s-a parut sau am inteles eu gresit. Confirmarea a venit intr-un jumatate de gest de confirmare : facut cu ochiul.

M-am intimi fastacit pana am pus actele in ordine. Eu mai avem niste „ numere“ inainte si nu ma organizasem. Am scris o declaratie ( atat de tremurat nu am scris niciodata) si am facut parada modei pana la persoana pe care o insoteam si care trebuia sa semneze. Aveam clipboard pe care sa pun hartia, insa am pus-o pe picior si acolo a iscalit.

Domnul de la ghiseu parea sa se distreze copios  dar m-a scos si eu: l-am urmarit cu privirea cand a plecat sa faca nu-stiu-ce cu actele mele. Zambetul ravasitor ( genul sunt misto si stiu asta) era ancorat pe un corp foarte bine ambalat. Da, o sa ma spovedesc si-o sa recunosc ca am pacatuit cu gandul. Fapta mai putin ca verigheta era noua si stralucea.

Concluzia: nu merita sa faceti imputerniciri altora pentru rezolvarea problemelor la institutiile statului. Mergeti personal: se pare ca, daca aveti noroc va alegeti si cu un zambet pe fata.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: