Barbatii fara biju-uri

orofacial_pain_graphic

 

Am constatat ca sunt lucruri pe care nu le stiu si nici nu vreau sa le stiu.

Nu mi se pare nimic mai patetic decat un barbat slab. Genul acela care e lovit de depresie si toate i se intampla numai lui. Evident  ca nimic nu este vina lui ci a celorlalti. In loc sa isi asume ca la un moment dat a ales sa ignore o problema si aceasta s-a intors cu penalitati , el sta si face introspectie de genul “ trebuie sa vad de ca a venit aceasta problema la mine si ce trebuie sa invat din asta”.

Fuck off! Uita-te in oglinda, da-ti doua palme peste ochi si apuca sa rezolvi dudele pe care le-ai facut. Pune mana si scrie ordinea in care trebuiesc rezolvate si apuca-te.

Evident ca in aceste momente simtul umorului dispare cu desavarsire si despre detasare ce sa mai zic… Frate, ai facut intr-o zi tot ce puteai face. La un moment dat trebuie doar sa astepti sa se desfasoare lucrurile. E momentul in care trebuie sa admiti ca unele lucruri nu mai tin de tine. So, iesi din zona de plans si jelit; vezi o comedie, intalneste-te cu un om super happy si distrati-va impreuna sau pur si simplu bea ceva ce-ti place. Alcool de preferinta ( nu ceai de plante ).

In aceste situatii ai tentatia de a sari in ajutor cu idei, solutii si cu punctul tau de vedere. Raspunsul te blocheaza : asta nu e stilul meu. Ok, perfect; stitul tau te-a adus aici; acum e momentul sa rezolvi.

Pe genul asta de oameni nu ai voie sa ii critici ca se simt nedreptatiti. Ei au voie evident sa ii judece pe ceilalti si chiar sa ii traga pe roata.

In momentul in care iti vine sa dai cu ei de pamant, iti propovaduiesc poezia “ hai sa ii intelegem pe ceilalti si sa  ii acceptam asa cum sunt”.

Mai presus de orice au nevoie de aprobarea celorlalti pentru tot ceea ce fac. Cuvantul asumare e unul prea greu pentru ei.

 

Sunt atat de egocentrici incat se inconjoara doar de oameni care nu fac altceva decat sa le alimenteze nebunia din cap si sunt perfect obtuzi la a intra in contact cu oameni noi pe care nu ii cunosc. Sau stau singuri in bula lor de nefericire.

Evident ca devin, daca nu erau deja, ipohondrii. Ii dor toate din milioane de cauze.

Nu-s empatica? Nu! Ai un cap pe umeri cu care sa gandesti nu doar pe post de décor. Daca nu poti sau nu stii, apeleaza la un specialist. Insa sa stii ca nici ala nu iti face operatie pe creier sa iti scoata ideile fixe din cap.

Repet: uita-te in oglinda si daca nu iti place ce vezi, iesi din zona “asa sunt eu” si  “asta e soarta mea”.  Fa un dus cu apa rece, imbraca-te ca un om normal si comporta-te ca si cum ai avea cea mai minunata zi din viata ta. Repeta asta zi de zi pana iti iese.

Dar, nu te plange ca o muiere careia I s-a rupt o unghiuta!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: