Renuntarea la scris scrisori catre Mos Craciun

11214247_552487884919443_2223158430897545160_n

Dragă Moş Crăciun,

Te rog să îmi dai înapoi scrisorile pe care ţi le-am trimis de-a lungul timpului. Având în vedere că nu mi-ai adus nimic din ce am cerut eu acolo, înclin să cred că nici nu le-ai deschis.

Sau nu ştii să citeşti?

Or fi spiriduşii prea ocupaţi sau nu-s eu pe lista de priorităţi. Nu-ţi bate capul, lasă că mă descurc singură. Şi să ştii că dacă până acum ţi-am făcut campanie de promovare, află că am să dau sfară’n ţară să ştie lumea că nu te ţii de cuvânt.

Să nu mai zic de fratele tău, Moş Nicolae! El măcar îmi pune în mod constant portocale şi ciocolată în cizme. De data asta am să îi scriu şi lui: eu vreau un bici. Nu o nuia, un bici!

Alo! Te faci că nu mă auzi?

Să ştii că nu mai apelez la tine, moşule! Eşti bătrân şi ramolit. Mă duc să îmi iau singură ce vreau.

Ce, crezi că eu nu mă pot îmbrăca la fel ca tine? Nu, nu pot. Ştii de ce? Pentru că eu arăt mult mai bine decât tine îmbrăcată în roşu. Pantaloni şi haină închisă până’n gât? No way: mi-am tras o rochie elegantă şi sexoasă, roşie evident. Eu îmi permit chiar cizme cu toc; tu nu ai putea nici măcar să îţi ţii echilibrul pe ele. Apropo, barbă nu se mai poartă anul asta. Până şi Concită Wurst a renunţat la ea.

Şi să ştii că îmi fac singură şi bradul. Ia-ţi globurile şi bagă-ţi-le în sac! Eu am să umplu pomul cu bomboane. De ciocolată, exact! Ha, ha, ha, zici tu că mă îngraş. Aşa, şi? Nu o să fiu mai umflată decât tine şi, în plus, eu pot să slăbesc.

Nu am sanie? Bingo! Nu, prietene, nu-mi trebuie. Intră tu cu alaiul de reni şi cu sania pe străduţele dintre blocuri. Dacă ai noroc de zăpadă, ai să rămâi blocat în ea, că nu o dă nimeni la o parte, iar dacă nu ai noroc de nea, iar o să rămâi blocat, că nu poţi să treci de maşinile parcate. Hohoho!

Nici de colindătorii tăi nu am nevoie! Stai liniştit, că nici pe popi nu-i primesc în casă. Bine, nu le mai deschid uşa demult. Copilul meu are concert de colinde: la biserică. Nu că m-ar lovi credinţa, dar au bisericile o acustică de nu ai văzut! Şi în lăcaşul în care mergem nu e cu lumânări sau tămâie să mi se facă rău de la miros. Hohoho!

Am să-ţi povestesc cum îmi iau eu singură cadourile.

Nu îmi cumpăr hârtie de împachetat şi fundă de mătase pentru că ceea ce vreau eu nu se poate împacheta.

Stai liniştit, că nu-ţi iau jobul. Apreciază că ţi-am spus întâi ţie nemulţumirile mele. Că, dacă informez superiorul, o să te dea afară pentru neatingerea KPI-urilor .

Da’ să ştii că, dacă îţi vezi de treabă, poţi să ieşi la pensie de aici.

Hohoho!

Smile! E gratis (încă)!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: